Oricît de multă vreme ar trece şi oricît de mult s-ar schimba sistemul, ne vom întoarce mereu la proverbul: „Ai carte ai parte!”, asta pentru că întregul Univers „roteşte” în jurul informaţiei, al şcolii şi al cărţilor.
Ce-i drept, astăzi, în România, foarte mulţi tineri renunţă la şcoală. Asta pentru că fie s-au născut într-o familie care nu le poate oferi nici măcar strictul necesar pentru a putea avea acces la cultură, iar sistemul actual nu-i ajută în această privinţă, fie pentru că au ales să urmeze un model pentru care şcoala nu a fost tocmai primul scop în viaţă.
Întîlnesc, tot mai des, tinere ce îşi doresc să urmeze modele care, apelînd la operaţii estetice, puţin fard în obraz, au ajuns să fie „demne” de urmat, iar cultura, bunul-simţ şi adevăratele valori nu sînt nici vorbă de partea acestor modele. Într-adevăr, şcoala nu-ţi aduce rezultate imediate. Studiul implică timp, bani, sudoare şi nu este cea mai uşoară cale de urmat. Însă, studiul este cel care ajută la conturarea unei imagini morale, sănătoase şi a unui exemplu pozitiv de urmat.
Eu, totuşi, tind să cred că în România sistemul este de vină, asta pentru că promovează modele ce nu ar trebui urmate, dar şi pentru că suferă de prea mult „je m’en fiche”.
Astfel, tînărul român este îndrumat să nu se mai ghideze după vorbele lui Mihail Sadoveanu, pentru care fiecare carte reprezenta: „o călătorie prin suflete, gînduri, frumuseţi”.
Claudia GRIGORE
Lasă un răspuns