Încă de la frageda vârstă de 5 ani, George Enescu, poreclit, de către părinții săi, Jorjac a impresionat prin determinarea, talentul și pasiunea sa pentru muzică și compoziție.
Jorjac a descoperit pasiunea pentru muzică în jurul vârstei de 4 ani, când tatăl său i-a dăruit o mică vioară cu 3 corzi, încurajat fiind de interesul manifestat de copil pentru tot ceea ce ține de muzică, sunetele instrumentelor și acordurile muzicale. Văzând că nu este luat prea în serios și fiind convins că mica vioara este de jucărie, copilul Enescu a aruncat în foc vioara cu 3 corzi, spunând că își dorește o vioară adevarată, pe care să poată cânta cu adevărat, lucru care s-a întâmplat, primind, astfel, în scurt timp un instrument adevărat, pe care a învățat, în scurt timp, să cânte.
Pe lângă faptul că era înzestrat cu un auz absolut și reusea să imite perfect sunetele auzite, folosindu-se de corzile vocale, copilul genial George Enescu avea o memorie fabuloasă, reușind să rețină un cântec după ce îl asculta chiar și o singură dată. Memoria sonoră era ajutată de memoria vizuală, deasemenea impresionantă, cu ajutorul căreia putea înregistra vizual o partitură.
George Enescu a fost, într-adevăr, un copil minute. La 4 ani știa să scrie, să citească, să adune și să scadă; la 5 ani cunoștea notele muzicale; la 6 ani desena cu un talent uimitor portrete și peisaje iar la 9 ani știa să vorbească fluent engleza, franceza și germana.
În scurt timp, înclinația sa către muzică a fost sesizată de către profesori și a fost îndrumat să studieze la Conservatorul din Paris, unde s-a perfecționat sub îndrumarea unor mari profesori ai vremii și unde a compus cele mai importante opere ale sale.
„Genialul copil-artist de 13 ani George Enescu a executat timp de trei ore si mai bine bucati muzicale, unele fiind compozitii proprii de cea mai mare forta artistica, ca intr-un vis sublim, in Dorohoiu” – Ziarul „Curierul Roman”, 6 octombrie 1894.
Violonist desăvârșit, compozitor remarcabil, pianist, dirijor și profesor, Enescu a înființat și condus la Paris, orașul său de suflet, două formații de muzică instrumentală, însă pentru el, pe lângă experiența interpretativă, compoziția a rămas pe primul loc, recunoscând că tot ceea ce visa să facă pe viitor era să compună, lucru care s-a întâmplat.
Enescu a fost un bun patriot și filantrop, în timpul primului război mondial, susținând concerte în România pentru răniții din spitale. A întreprins, aici numeroase acțiuni umanitare iar după cel de-al doilea război mondial s-a retras definitiv la Paris.
Lasă un răspuns