Cu 18 medalii de aur, şapte de argint, trei medalii de bronz şi 32 de premii speciale, românii s-au făcut şi anul acesta remarcaţi la cea de-a 43-a ediţie a Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva. Printre laureaţii cu aur s-a aflat şi o echipă de cercetători de la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Microtehnologie – ITM Bucureşti, care, în plus, au fost recompensaţi şi cu Premiul OSIM şi un altul din partea delegaţiei Poloniei.

Marioara Avram, alături de Ina Ruxandra Petrescu, Andrei Marius Avram şi Antonio Marian Rădoi au fost recompensaţi pentru o invenţie care ar putea revoluţiona lumea medicală. Este vorba despre un reactiv pe bază de nanoparticule de aur ce poate fi utilizat pentru cartografierea arhitecturii ţesuturilor tumorale.

Concret, respectivul procedeu permite determinarea cu acurateţe a limitelor tumorale, pe suprafaţă şi în profunzime, şi inclusiv evidenţierea cuiburilor de celule tumorale aflate în vecinătatea tumorii. Asta pentru că, printr-o reacţie specifică, în tumoră, nanoparticulele de aur devin luminoase, a precizat Marioara Avram pentru gândul. Dacă îndepărtăm limbajul de specialitate din această descriere, putem spune că invenţia îi ajută pe medici să stabilească unde anume începe şi unde se termină o tumoare, astfel încât să ştie ce trebuie extirpat.

„Este un reactiv pe bază de nanoparticule de aur, cu dimensiunea de 5 nanometri, cu ajutorul căruia noi am făcut nişte studii pe tumora melanom”, a explicat cercetătoarea.

„Am făcut studii pe şoareci, în sensul că am vrut să detectăm tumora, marginile ei şi rădăcinile tumorale care se dezvoltau în ţesutul sănătos, şi, nu numai atât, am vrut să studiem arhitectura ţesutului acestuia tumoral. Ne-a ajutat foarte mult reactivul în sensul că noi am inoculat tumorile şoarecilor, i-am studiat 14 zile şi înainte de a-i eutanasia am injectat reactivul acesta în tumoră, iar anatomopatologul a făcut nişte lamele pe care le-am studiat prin diverse metode. Am constat că în tumoră, nanoparticulele acestea făceau aşa-numita rezonanţă plasmonică pe suprafaţă, în sensul că norul electronic din jurul lor le făcea să fie foarte luminoase, de un albastru fosforescent foarte frumos, dar numai în tumoră. Asta uitându-ne la microscop, la limita dintre ultraviolet şi vizibil. Numai în melanom se vedeau nanoparticulele foarte bine, şi atunci am putut să identificăm extraordinar de corect exact unde erau celule tumorale. Aceste nanoparticule au intrat prin endocitoză în celulă, iar ele din celulă produceau efectul. Deci, procedeul permite vizualizarea structurii şi morfologiei tumorii”, ne-a mai spus Avram.

Invenţia care ar putea revoluţiona lumea medicală

Doi ani au lucrat Marioara Avram şi colegii săi de echipă la aceast proiect. Cel mai dificil a fost, mărturiseşte acum cercetătoarea, să înţeleagă de ce nanoparticulele de aur deveneau luminoase doar în celulele tumorale.

„Am făcut un senzor special pentru ele, ca să măsurăm indicele de refracţie al melanomului acestuia, să vedem din ce cauză apăreau luminoase. Am studiat foarte mult ca să-mi dau seama de la ce…”, a povestit ea. „În cele din urmă am constat că indicele de refracţie al melanomului era mult mai mare decât al ţesutului sănătos şi al muşchiului şi de aceea la lungimea aceasta de undă se făcea rezonanţa plasmonică numai şi numai pe melanom”, adăugat cercetătoarea.

Deşi testele făcute pe şoareci nu vor fi realizate şi pe oameni, Mariora Avram spune totuşi că este un punct de plecare pentru o viitoare cercetare, ale cărei rezultate speră să le oferă un real ajutor medicilor.

„Nu avem de gând să le facem pe oameni pentru că durează foarte foarte mult şi sunt foarte laborioase documentele de aprobare… Dar pornind de la rezultatele acestea, vreau să fac un senzor şi să pun nişte nanopiramiduţe de aur pe electrozii senzorului şi să determin exact de pe piele melanomul, fără să mai fie ceva invaziv”, a afirmat cercetătoarea. „Este posibilă varianta aceasta. Noi am studiat ce fac nanoparticulele de aur acolo, la ce sunt folositoare, am studiat efectele şi acum sunt edificaţi asupra efectelor pe care le produc, şi atunci pot să fac nanostructurarea electrozilor în aşa fel încât să intre puţin în piele – 20 de microni maxim -, să nu lezeze pielea cumva, şi să determin apoi constanta dielectircă (permitivitatea electrică, n. red) şi indicele de refracţie, iar în funcţie de asta să îmi dau seama dacă este vorba de un melanom sau nu; spre exemplu, dacă o aluniţă s-a transformat în melanom sau nu”, a subliniat ea.

De fapt, ideea acestei cercetări a pornit de la o solicitare reală în acest sens. În urmă cu câţiva ani, dr. Ina Ruxandra Petrescu, de la Spitalul Universitar, îi cerea ajutorul Marioarei Avram pentru a găsi o procedură prin care să poată determina cât mai clar marginile melanomului.

„Acum mai mult timp, dr. Petrescu, de la Spitalul Universitar, care lucrează la Chirurgie Microreconstructivă – Chirurgie Plastică, a venit la mine şi m-a rugat să îi găsesc o metodă prin care să determine foarte bine marginile melanomului. Pentru că el, apărând în zone expuse la soare – faţă, gât –, când venea un pacient cu melanom, medicii erau nevoiţi să taie foarte mult în jur, aproape că mutilau omul. Şi atunci m-a rugat dacă pot să-i găsesc o metodă ca să taie cât mai sigur şi cât mai puţin din piele”, şi-a amintit cercetătoarea.

sursa

---

2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației pentru Antreprenoriat Comunitar, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.