La aproape 17 ani, Theodora Găiceanu este elevă în clasa a zecea, la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu“ din Galaţi. A avut curajul să aplice la un Salon de Inventică important din oraş şi până la urmă a ieşit cum nu se poate mai bine pentru ea: a fost răsplătită de juriul Salonului UGAL-INVENT cu premiul pentru „Cel mai tânăr inventator”. Theodora a participat în acest concurs cu un detector de mine bazat pe o platformă autonomă. Povestea din spatele acestui dispozitiv este una interesantă.

româncă

Iniţial, în clasa a noua, Theodora Găiceanu a participat la o sesiune de comunicări ştiinţifice studenţeşti, în cadrul unei secţiuni dedicată elevilor, cu o platformă mobilă. Era vorba atunci de un mic vehicul electric ce se putea deplasa mai repede sau mai încet, înainte şi înapoi, la închiderea unui întrerupător. Ulterior, s-a gândit să îl facă autonom, adică cu alimentare de la baterii.

Văzând povestea tragică a soldaţilor răniţi sau ucişi în Afganistan, Theodora s-a gândit să dea un sens acestui vehicul: să detecteze mine pentru ca oamenii să se întoarcă teferi şi mai ales întregi la familiile lor.

româncă

„Mereu am vrut să ajut oamenii, de aceea am cochetat ani la rândul cu ideea de a fi psiholog. Dar m-am gândit că prin intermediul tehnologiei i-aş putea ajuta mai mult. Am ales să realizez un detector de mine pentru că nu este normal ca cei din armata română să moară pe front din cauza că au avut ghinionul de a călca pe o bombă”, povesteşte tânăra.

Şi într-adevăr, dacă ne uităm pe statisticile făcute de mai mulţi profesori de la universităţi de prestigiu din Japonia, constatăm că lunar, în lume mor peste 2.000 de oameni din cauza acestor mine anti-personal existente. În aceste condiţii, omenirea a făcut o prioritate din operaţiunea de detectare şi distrugere a acestor mine. Una dintre metode este deminarea cu ajutorul roboţilor. În aceste condiţii, Theodora a considerat că merită să încerce şi ea să dea o mână de ajutor celor care şi-au făcut un obiectiv din deminarea zonele militare din teatrele de operaţiuni.

Dispozitivul ei se bazează pe o tehnologie diferită de cele folosite în prezent: Very Low Frequency (VLF), Pulse induction (PI) sau Best Frequecny Oscillator (BFO).

Principala problemă luată în calcul atunci când s-a apucat de treabă a fost aceea ca vehiculul pe care urma să construiască să nu fie de unică folosinţă, adică să cadă la datorie. Aşa că, şi-a construit  dispozitivul astfel încât să se oprească şi să semnalizeze acustic (printr-un buzzer) şi luminos (printr-un led).

Dar tot mai rămăsese o problemă de rezolvat, şi anume comanda fără fir, mai sigură. Din acest motiv a inclus smartphone-ul şi un dispozitiv Bluetooth care să primească comenzi de la telefonul mobil şi să transmită avertizări către acesta.

„Dispozitivul pe care eu l-am gândit funcţionează cu baterii. El este comandat de la distanţă cu smartphone-ul prin Bluetooth. Raza de acţiune este de 50 de metri, dar se poate extinde. Pentru Bluetooth se poate utiliza o aplicaţie specială sau una dezvoltată prin mediul software de dezvoltare Eclipse”, ne explică foarte succint Theodora.

Construirea dispozitivului nu a fost foarte costisitoare, mai greu a fost să găsească ceea ce-i trebuia.

„Piesele au fost comandate atât din ţară, cât şi din străinătate. Proiectul l-am realizat în mai multe etape: iniţial, în primăvară, am lucrat aproape trei săptămâni la platforma mobilă. Era doar un vehicul care executa comenzi simple si pe care l-am prezentat la sesiunea de comunicări studenţeşti şi am luat premiul al treilea. Apoi, în vacanţă, mi-a venit ideea cu detectorul de mine, i-am mai adăugat piese şi spre sfârşitul verii am început să-l testez pe diverse obiecte de metal. În ceea ce priveşte îndrumarea, l-am avut mereu alături pe tatăl meu”, povesteşte Theodora.

De altfel, tradiţia invenţiilor pare să fie o moştenire în familie. Tatăl Theodorei, profesorul universitar Marian Găiceanu a participat şi el la acelaşi târg cu o invenţie în materie de reducerea consumului de energie din mai multe domenii.

„Nu pot să fiu decât mândru că fiica mea îmi calcă pe urme, mai ales că în urmă cu ceva ani ea era o melancolică: scria poezii în revista liceului. Pentru acest proiect, am ajutat-o, dar aportul cel mai mare l-a avut ea”, ne spune Marian Găiceanu.

Tânăra spune că, la sugestia membrilor juriului UGAL INVENT, ar putea să facă mici modificări dispozitivului pe care l-a conceput şi ar putea să-i dea o altă destinaţie. „De exemplu, juriul de acum mi-a sugerat că aş putea să-l transform în detector de metal folosit în aeroporturi şi chiar m-a încurajat să-l brevetez”, ne spune Theodora. Şi pentru că tot am ajuns la problema detectării de metale, am întrebat-o dacă are vreo tehnologie specială în acest domeniu.

„Este o tehnologie diferită de cele existente, pe care o voi explica atunci când voi breveta detectorul de mine”, ne-a spus zâmbind Theodora, dornică să păstreze misterul asupra invenţiei. Am aflat, în schimb, că platforma mobilă are un dispozitiv Bluetooth, un microcontroler, circuite de comandă, elemente de detecţie, dar şi un „element sensibil-bobină”.

Am mai întrebat-o pe tânăra inventatoare dacă dispozitivul ei poate să detecteze doar un anumit metal, din care sunt făcute minele militare sau reacţionează la orice metal.

„Reacţionează la orice metal. Dispozitivul de detectare nu atinge pământul, el are are roţi şi nişte braţe, care sunt la cinci centimetri faţă de sol”, ne-a mai spus tânăra.

Theodora a început deja demersurile pentru brevetarea acestei invenţii şi spune că dacă va avea banii necesari o va înregistra la OSIM.

28 octombrie 2014, 14:56 de Bogdan Nistor, adevarul.ro