Francezul Henri Fabre este creditat drept inventatorul hidroavionului, cu care a făcut primele probe pe 10 martie 1910. Cu doi ani înainte, românul Ion Paulat se prezentase la Ministerul de Război cu prototipul unui avion ce putea decola și ameriza pe apă, dar fusese respins cu următoarele cuvinte: ”E o aberație, așa ceva nu are cum să meargă!” Concret, Statul Român a scufundat una dintre cele mai importante invenții ale noastre

Dacă vizitezi ”Muzeul Aerului” din Paris vei putea admira silueta primului hidroavion din lume, o invenție uluitoare de la 1910, opera francezului Henri Fabre, o minte luminată ce a trăit 101 ani. Este chiar aparatul cu care el a realizat, pe 28 martie, anul amintit, la Etang de Berre, patru zboruri consecutive, de câte 600 de metri, decolând și amerizând pe…apă.

Dacă vizitezi ”Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I” din București vei putea admira macheta primului hidroavion din lume, o invenție uluitoare de la 1908, opera românului Ion Paulat, cel care s-a prezentat la Ministerul de Răsboiu pentru a primi brevetul. A fost gonit imediat, auzind doar vorbele: ”E o aberație, așa ceva nu are cum să meargă!”.

Statul Român și-a bătut joc de invenție, cel francez a înțeles, imediat, importanța hidroavionului, așa că azi Henri Fabre este considerat părintele aparatului ce poate decola și ameriza pe luciul apei!

Unul dintre primele modele de hidroavion de lume, creația francezului Henri Fabre

Ion Paulat se naște, pe 1 aprilie 1873, în satul Cioara-Radu Vodă, din comuna Bărăganul, în Brăila. Merge la Școala Comercială din Galați, dar e atras de tehnică, nu stă pe aici. Se bagă, cu simbrie, ca ucenic mecanic, la Atelierele Navale Fernic(n.r. – unchiul celebrului compozitor Ionel Fernic, decedat într-un accident de aviație, cele ce aveau să devină, ulterior, Șantierele Navale Galați). Urcă pe navele Serviciului Maritim Român, ca ofițer mecanic. E băgăcios, vrea să știe ce și cum, dar vine și cu idei concrete. Realizează inovații pentru optimizarea funcționării căldărilor navale și a turbinelor. Urmează o școala tehnică navala la Savona, în Italia, apoi ajunge mecanic-șef pe cargoul ”Turnu Severin”. 

În 1908, într-unul dintre voiaje, vede un hidroglisor și observă instabilitatea acestuia la viteze mari. Hidroglisorul e o ambarcațiune cu fundul plat, puțin cufundată în apă, ”împinsă” de o elice aeriană. Lui Paulat îi vine ideea de a ”lipi” aripi aparatului, pentru a-i conferi stabilitate. Zămislește câteva modele, pe care le probează într-un tunel aerodinamic simplu. Noul aparat funcționează. E bucuros nespus: apa nu mai este un dușman al omului, ci una aliat. Merge la București, la Ministerul de Răsboiu. Aici domnește generalul Alexandru Averescu, o minte luminată, unul dintre marii strategi ai Armatei Române. Dar, pentru că nu are timp de așa ceva, îl trimite pe Paulat spre un ”departament de analiză”. Care nici măcar nu-i citește stufoasa documentație. ”E o aberație, cum să meargă așa ceva?”, aude, în timp ce este împins, afară, pe treptele de marmură.

Macheta hidroavionului Paulat

Ion Paulat abia mai respiră. Invenția sa epocală e scufundată înainte de a face primii pași…pe apă. Dezamăgit de Statul Român, caută sprijin în mediul privat. Pe care-l găsește, imediat, la Gheorghe Fernic. Construiește un hidroavion ce atinge o viteză maximă de 85 de km/h, e făcut din stejar, frasin și ulm. Pentru că banii nu-s suficienți, renunță la un bimotor, realizează doar un monomotor. În Franța, însă, Henri Fabre se mișcă rapid și cu talent. Hidroavionul este omologat în 1910, francezul primește patentul oficial și devine părintele noului aparat.

Paulat se înalță, la Galați, pe 6 noiembrie 1911. Nu-s performanțe tehnice incredibile, dar aparatul urcă, deasupra apei, 35 de centimetri. Pe 6 iunie 1912, hidroavionul său este distrus, în urma unui accident, iar pilotul suferă răni grave. Pleacă pe frontul Primului Război Balcanic. La întoarcere, e complet descurajat. Fabre făcuse progrese remarcabile în tot acest timp, iar Glenn Curtiss și Gabriel Voisin merseseră, și ei, destul de departe. Germanii află imediat, vin, în 1913, să ”cumpere” invenția. Refuză. ”Nu am de oferit nimic pentru străini”. Fix în același timp, la Paris apare un volum în care invențiile lui Paulat sunt elogiate…

Continuă să scrie și să vorbească despre pasiunea sa. Este primul român care încearcă să ”traducă”, pentru publicul larg, aeronautica. De asemenea, este cel care impulsionează dezvoltarea aeromodelismului. Fondează chiar un mic depozit de unde iubitorii de aeromodele să-și poată lua produsele necesare construirii aparatelor de zbor.

În țară, hidroavionul, dar și tunelul său aerodinamic, sunt multă vreme uitate. Academia Română își aduce aminte de el și de ele pe 20 iunie 1954. Peste numai o lună, pe 20 iulie 1954, la peste 80 de ani, Ion Paulat se stinge, victimă a unui accident cerebral. 

Sursa: Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I

2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației pentru Antreprenoriat Comunitar, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.