Este puțin cunoscut faptul că există o parte inferioară a inteligenței înalte.
Unele companii au efectuat teste de inteligență pentru a stabili dacă cineva era suficient de inteligent pentru o slujbă, ci mai degrabă pentru a determina dacă erau prea inteligenți la locul de muncă. Oamenii care sunt foarte inteligenți de multe ori nu le place să li se spună ce să facă, le lipsesc respectul față de șefii care nu sunt la fel de inteligenți ca ei, refuză să facă lucruri pe care le consideră inutile sau repetitive etc.
În consecință, sunt destul de puțini studenții străluciti care intră în programele de doctorat, de exemplu în matematică sau în filosofie, și consideră că merită să-și termine diplomele și chiar să lucreze în companii pe care nu le respectă. De aceea sunt adesea someri, poate doar să predea un curs ocazional ca suplinitori.
Pe de altă parte, unii oameni care au scoruri mai mici pe testele de inteligență si sunt cunoscuți ca având anumite tulburări, cum ar fi personalitățile obsesiv-compulsive, își găsesc de multe ori nișa.
Thomas Edison, de exemplu, din multe puncte de vedere, nu era strălucit atât de mult dar era hotarat și obsesiv-compulsiv. Nu avea aproape nici o educație formală, iar metodele lui nu erau ceea ce s-ar numi științifice. În încercarea de a dezvolta un bec util, în loc să îl privească ca pe o problemă de matematică și de optimizare, el a folosit încercarea și eroarea, colectând și testand fiecare substanța la care se putea gândi folosind-o ca filament, inclusiv diverse metale, substanțe vegetale, păr de elefant, carbon etc.
Lasă un răspuns