În 2002, la 47 de ani, Preda Mihăilescu, una dintre mințile strălucite ale României, a intrat în lumea selectă a matematicienilor tari ai lumii după ce a demonstrat în doar doi ani ani o conjectură, veche de 150 de ani: conjectura lui Catalan.

Preda Mihălescu a plecat din România la 18 ani și a ajuns în Elveția pentru a studia, iar acum este profesor la Institutul de Matematică din Goettingen (Germania).

conjectura lui Catalan

Acesta a vorbit despre situația României de dinaintea evenimentelor din 1989, dar și după acestea.

„Trebuie să spun clar că în anii ’70 încă, a veni din România însemna a veni dintr-o țară despre care se știe foarte puțin, dar în general pozitiv. Dar când a început boicotarea mondială a lui Ceaușescu, în mod subit și contradictoriu, și noi, refugiații, care totuși de el fugiserăm eram priviți cumva altfel. Un motiv este și acela, foarte realist, că deodată veneau mii de români, și nu mai era atât de avantajos – economic sau umanitar, să îi accepți, deci au început să ne acuze că suntem “refugiați economici”. Prin medii, desigur, mai puțin în viața de toate zilele. Oricum, acest fapt a coincis cu încheierea perioadei de vreo 10 ani, pe care mi-o propusesem pentru a mă integra în societatea elvețiană – limba, cunoașterea culturii, oameni, totul cât se poate –, perioadă în care în mod conștient am evitat teme legate de România sau români, ca să nu mă încurc. Așa că am luat o decizie pozitivă: decât să mă simt insultat, alături de alți prieteni români, “că ni se face o nedreptate, suntem neînțeleși și elvețienii nu știu ‘ce-nseamnă”, (pentru în cei 10 ani învățasem – ziceam eu – ceva despre cunoștințele și modul lor de gândire, și având în vedere că nimeni altul nu făcea treaba asta), mă voi aventură eu, să încerc prin presă și manifestări să “le deschid ochii”.

Ce a urmat din această decizie, nu se poate scrie în spațiul pentru trei interviuri, dar a fost o perioada de școală a vieții, plină de dezamăgiri și izbânzi, de pasiuni și înțelesuri – am publicat prin presa elvețiană, am învățat să organizez demonstrații și să le prezint mediatic, în limitele interesului acordat … României. Am cunoscut numeroși oameni interesanți, am participat într-o mișcare de asociere a opozanților din state comuniste, alături de membri din Solidarnosc, Charta 77, etc. Și am învățat să dezamorsez în mică măsură bombele de distrugere a imaginii României, care se declanșau în acea perioada – în mod coordonat, în ideea cam ciudată, că de fapt doar Ceaușescu ar fi în cauză, când de fapt se mințea și se ponegrea la adresa țării și culturii noastre. După 30 de ani, obeserv că agravarea imaginii României, după 1990, a mers pe făgașul deschis în anii 1980, dar cu curs accelerat – nu în ultimă instanță din cauza faptului că instanțele românești “post-revoluționare” nu numai că nu au încercat să înțeleagă cum funcționează imaginea pe care au “moștenit-o” și cum se poate ea ameliora, dar au lucrat cu sârguință de neiertat, la agravarea ei. Raspândind un sistem de masochism național și identitar, pe care nu voi putea nicicând să îl tolerez sau scuz.”, a spus Preda Mihăilescu într-un interviu pentru Cotidianul.

Acesta îi îndeamnă pe români să nu se mai lase călcați în picioare și să încerce să promoveze părțile și realizările pozitive, pentru că doar în acest fel o țară poate progresa.

„Noi avem o țară – și știți că discuția se impune, în ce măsură mai este a noastră. Dar “noi suntem un popor”, și nu cred că ne facem de râs în lume – dar cred că există tendința unora de a sugera acest lucru, prin statistici irelevante, prin selecții negative de informații, prin slugărnicie în fel și chip, în ultima instanța. Și o fac bine, unii oameni îi și cred, și nu oameni răi. Ah, este adevărat că venind dintr-o cultură diversă, la început ai necontenit senzația că faci totul greșit, și te faci de ras, orice emigrant va poate confirmă asta – el nu trebuie să fie Român! Dar dacă nu ești slab de înger, accepți această faza că pe un fapt care este în natură lucrurilor – căci așa este – și mergi mai departe. Dacă după o analiză mai atentă – nu profundă, atentă – adevărul începe să se destrame, ce rămâne este cu siguranță incompetența și lipsa de verticalitate a politicienilor noștri pe plan internațional. Asta este. Și mai ales ce mai rămâne, este presă! Regret, dar joacă un rol important, și va voi da niște exemple iarăși.” a mai precizat Preda Mihăilescu.

Profesorul de matematică a mai precizat că principala problemă a României nu este corupția, ci „slugărnicia”.

„România este însă timorată, complexată, îndoctrinată cu furie și abjecție de către media, de către “telectualii influenți”, de către politicieni slugarnici, că ar fi “altfel” și doar “jalnic altfel”. Ea este condusă de două șatre de hoți – unii, găinari de milioane, alți aserviți vânzători de țară, pe “subvenții”, bănuiesc interesante, și ele. Între aceste două șatre care își livrează în față noastră lupte acerbe, ce mimează “pluralismul”, nu am cunoscut oameni integri și de valoare care să reziste timp mai îndelungat în politică. Nu că nu ar fi încercat – deci nu e problema că nu are România oameni, și nici măcar că oamenii de calitate nu își asumă riscul politicii. Nici măcar clica politică nu este problema – în sensul glumeț al dlui Adrian Severin, dacă toți sunt corupți, nimeni nu este problema. Problema au devenit niște reflexe politice intransparente, care fac cumva că – măcar de la o anumită distanță, deci neglijând excepțiile și variațiile care evident vor mai există – sistemul este că un vârtej descendent, cine intră în el, sau participa la mizerie, sau este antrenat în ea, sau se scapă, dar renunta și la încercarea de a aduce îmbunătățiri prin politică. Cum oprești vârtejul descendent, asta este întrebarea – și nu detaliile.

Ce poate omul de rând, de bună credință, de o anumită competență, egal în ce direcție, gospodarul cinstit. O să credeți poate că nu sunt serios, și că este imposibil că aștepți o schimbare cu asemenea fleacuri – dar eu afirm că dacă oamenii încep cu ei înșiși și se revoltă și abtîn dela autoflagelari colective, în care în mod evident fiecare care vorbește că “așa suntem noi”, de fapt se crede pe sine și pe cumnata că fiind superiori, și în care oamenii, oricât de generalizată pare buba, învață, cum spuneam mai sus, să nu vorbească dincolo de ceea ce știu și pot verifică singuri, și să nu o facă fără ceva idee pozitivă, adică să submineze vacarmul destructiv al lipsei de dialog social contemporan, atunci ei încep cu cea mai subversivă acțiune cu putință, împotriva sistemului. Subversiunea modestă, prîn corectitudine și integritate! Dumneavoastra în presă puteți fi un exemplu!”, a mai spus profesorul.