Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se târăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes.

Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult au eşuat până la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă?

De ce sunt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sunt fericite?

Răspunsul la aceste întrebări ţine cont de faptul că noi „decidem şi gândim sub influenţa sentimentelor”, cum sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.

Adevărata măsură a inteligenţei practice nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. „Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei”, ne asigură Daniel Goleman în cartea sa „Emotional Intelligence“.

În prezent, când ne referim la inteligenţă, înţelegem:

• intelectul (IQ)
• inteligenţa emoţională (EQ).
  

În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă, cu cât lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională, EQ, trece pe primul loc.

O persoană inteligentă emoţional este capabila de a:

• identifica emoţiile,
• înţelege emoţiile,
• regla emoţiile şi
• folosi emoţiile.

D. Goleman crede ca inteligenţa emoţională e formată din cinci factori:

• cunoaşterea propriilor emoţii,
• managementul emoţiilor,
• motivare,
• recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi
• relaţiile interpersonale.

Iată o comparaţie între IQ şi EQ

Intelectul – IQ (capul):

• ne ajută să facem socoteli;
• ne ajută să procesăm informaţii;
• se bazează pe logică;
• ne ajută să rezolvăm probleme;
• ne ajută să reuşim la şcoală;
• în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant.

Inteligenţa emoţională – EQ (inima și capul):

• ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;
• ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);
• ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;
• ne ajută să ne transformăm;
• ne ajută să învăţăm din experienţă;
• ne ajută să fim creativi;
• ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.
  

Dezavantajele intelectului

• funcţionează bine doar când suntem calmi;
• funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională;
• din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci când ne aflăm în situaţii critice sau când trebuie să luam rapid decizii;
• este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională);
• rămâne relativ constant toata viaţa.

Avantajele inimii (în colaborare cu capul)

• funcţionează bine în orice situaţie;
• funcţionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul;
• din această cauză ne putem baza pe EQ când ne aflăm în situaţii critice sau când trebuie să luăm rapid decizii;
• este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;
• poate creşte, chiar foarte mult.

Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională:

Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional).

Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede niste calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strânge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a făcut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: „Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta.” (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii critice, sunt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional). Cine credeți că a scăpat?

Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi.

Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.

Cercetările au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect.

În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu până la 90% la succes.

Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vârstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv. Poate că nu întâmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobândim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.

Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blândeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia.

sursa

---

2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației pentru Antreprenoriat Comunitar, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.