Una dintre ideile născute în mintea genialului Leonardo da Vinci, descoperită printre schiţele sale, a fost un aparat asemănător unui elicopter, astfel încât se presupune că Leonardo a fost primul om care a conceput o asemenea maşinărie.

Ulterior, un număr mare de inventatori au încercat să realizeze un elicopter funcţional, numai că aceştia se loveau de obicei de aceeaşi problemă: găsirea unui motor care să poată învârti o elice suficient de rapid pentru a creea „portanţa” sau forţa verticală, care să ridice aparatul de la sol.

În 1906, un elicopter proiectat de Paul Cornu a reuşit să se înalţe de pe sol. În 1923, spaniolul Juan de la Cierva a reuşit să zboare cu un „autogiro”, dar un aparat practic a fost creat abia în anii 1930 prin intermediul activităţii lui Igor Sikorsky, al cărui nume a devenit sinonim cu elicopterele.

Sikorsky s-a născut la Kiev, pe 25 mai 1889. Încă de copil a fost interesat de schiţele aeronautice ale lui Leonardo, mai ales de elicopter, şi a primit o educaţie în direcţia unei cariere în aeronautică. Ajuns adolescent, Sikorsky a studiat în Germania, apoi a călătorit la Paris, oraşul-emblemă al cercetărilor în domeniul aeronauticii, pentru a studia concepte de proiectare a aeronavelor. Tot în această perioadă, Sikorsky şi-a imaginat construirea unui elicopter practic, cumpărând, când se afla la Paris, un motor de 25 de cai putere pentru acţionarea modelului cu o singură elice pe care-l proiectase. Însă invenţia avea aceeaşi problemă de care se mai loviseră înainte şi alţi proiectanţi: motorul nu era suficient de puternic pentru a furniza forţa verticală necesară ridicării aparatului de la sol.

Sikorsky şi-a întrerupt experimentele pentru o vreme, proiectând în schimb diferite aeronave cu aripi fixe, printre care şi un numar de avioane militare pentru armata Imperiului rus.

În acea vreme, Sikorsky trecea drept un apropiat al ţarului, astfel că, o dată cu venirea la putere a comuniştilor în urma revoluţiei, văzându-se ameninţat cu închisoarea sau chiar mai rău, a fost nevoit să părăsească ţara. A ajuns în Franta, unde i s-a comandat construirea unui bombardier pentru trupele aliate care luptau încă în primul război mondial, numai că nu a apucat să-l termine. Avionul se afla încă în faza de proiect în 1918, la semnarea armistiţiului, şi, prin urmare, francezii au reziliat contractul.

În 1919, a părăsit Franţa şi a ajuns în America. În următorii zece ani, începând cu 1920, Sikorsky a construit avioane cu aripi fixe, revenind la visul său iniţial de proiectare a unui elicopter care să zboare abia în anii 1930. Munca sa a dat rezultatele aşteptate, elicopterul devenind operaţional în 1939 când Sikorsky a inventat mica elice anticuplu instalată în vârful cozii şi care a asigurat aparatului o stabilitate perfectă, făcându-l şi mai uşor de manevrat.

Din acest moment, elicopterul n-a mai aparţinut pionierilor, ci industriaşilor: în 1940 a fost construit în Germania primul elicopter comandat în serie.

În prezent, elicopterul îndeplineşte multiple misiuni civile (legături între diverse puncte, aprovizionarea platformelor petroliere, transportul răniţilor, supraveghere etc.) şi militare (observaţie, transport, susţinere logistică). În acest ultim domeniu, începând cu anii 1970, elicopterul a devenit şi o armă defensivă, capabil să oprească un atac masiv al forţelor terestre blindate, şi ofensivă, permiţând stabilirea rapidă a unui cap de pod în interiorul dispozitivului inamic. În consecinţă, au fost dezvoltate autonomia, capacitatea de transport şi de armament, precum şi aparatura pentru percepţie vizuală nocturnă.

sursa: Tom Philbin, 100 cele mai mari invenții dintotdeauna,
traducere Octav Ciucă, București, Lider, 2005

Articole Asemanatoare si de Interes pentru Dvs